Istoria Constantei


Constanţa (greacă Tομή Tomí, latină Tomis Constantianabulgară Кюстенджаturcă Köstence) este un municipiu aflat pe coasta Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea istorică Dobrogea, reşedinţă a judeţului cu acelaşi nume şi cel mai mare oraş alregiunii de dezvoltare Sud-Est. Constanţa este alături de Cluj Napoca oraşul cu cel mai ridicat standard de viaţă din România.[2]Conform recensământului din anul 2002, Constanţa avea 310.471 locuitori[1]. În jurul municipiului există o arie metropolitană importantă care face din Constanţa a doua zonă metropolitană a ţării după Bucureşti. Având 446.595 locuitori, ce reprezintă 70% din populaţia judeţului Constanţa şi suprafaţa de 2121,39 km² [3]Zona metropolitană Constanţa reuneşte în afara oraşului alte 13 localităţi: AgigeaCorbu,CumpănaEforieLuminaMihail KogălniceanuMurfatlarNăvodariOvidiuPoarta AlbăTechirghiolTuzla şi Valu lui Traian[4][5].
Constanţa este oraşul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din 657 î.Hr. când pe locul actualei peninsule (şi chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă numită Tomis[6]. Localitatea a fost cucerită de romani în 71 î.Hr. şi redenumită Constantiana după sora împăratului Constantin cel Mare. În cursul secolului XIII Marea cea mare (cum era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea oraşului. Ulterior, Constanţa a declinat sub conducerea otomană, devenind un simplu sat locuit de pescari greci şi de crescători de cai şi oi, tătari. Localitatea a redevenit un oraş după construirea căii ferate Cernavodă-Constanţa şi a portului, în 1865, pentru exportul grânelor româneşti. După Războiul Ruso-Turc (1877-1878), când Dobrogea a devenit o parte a Regatului României, Constanţa, principal port al statului, a crescut continuu, deţinând acest rol până astăzi[7].
Portul Constanţa acoperă o suprafaţă de 39,26 km²[8], are o lungime de aproape 30 km, este cel mai mare port din bazinul Mării Negre şi se află pe locul 4 în Europa.







Geografie

[modifică]Amplasare

Constanţa se află în judeţul cu acelaşi nume, în partea de sud-est a României, la 44°10′24″N 28°38′18″E. Se situează pe coasta Mării Negre, într-o zonă lagunară la est, deluroasă la nord şi în partea centrală, şi de câmpie la sud şi vest. Oraşul Constanţa posedă o plajă proprie în lungime de 6 km. Partea de nord a municipiului, Mamaia, cea mai populată staţiune turistică de pe Litoral, se află pe malul unei lagune, având o plajă de 7 km lungime, plajă care se continuă cu alţi 6 km pe teritoriul oraşului Năvodari.
Municipiul se învecinează cu oraşele Năvodari şi Ovidiu la nord, cu comuna Agigea la sud (cu aceste trei localităţi fiind lipit), oraşul Murfatlar şi comuna Valu lui Traian la vest, oraşulTechirghiol şi comuna Cumpăna la sud-vest şi Marea Neagră la est. Constanţa este împărţită în cartiere : la cele tradiţionale precum Anadolu (Anadol-Köy în turceşte), Tăbăcăria, Brotăcei, Faleza Nord, Coiciu, Palas, Medeea, Brătianu, Centru, Peninsula, Agigea sau Viile Noi, s-au adăugat cartiere sau subdiviziuni noi precum Tomis I, II, III şi Nord, Abator, CET, Km 4, 4-5 şi 5 ,Faleza Sud(Poarta 6) şi alte nume poetice, moşteniri ale "epocii de aur". Cartierele nu au o autonomie administrativă, cum este cazul sectoarelor Bucureştiului, iar graniţele lor nu sunt exact delimitate, cu excepţia staţiunii-cartier bine cunoscută de turişti Mamaia, ale cărei graniţe sunt bine delimitate printr-un portal deasupra şoselei. L

[modifică]Ape

O mare parte din suprafaţa municipiului este amplasată într-o arie lagunară, având lacul Siutghiol (lacul lăptos în turceşte, cunoscut ca „Ghiolul Mare” printre constănţeni şi „lacul Mamaia” în limbaj turistic) în nord şi lacul Tăbăcărie („Ghiolul Mic”) în nord-est. Constanţa se află practic pe o insulă, municipiul fiind mărginit la nord şi nord-vest de Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari, la est de Marea Neagră, iar la sud şi vest de Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Deşi la suprafaţă nu există nicio sursă de apă curgătoare, pe sub Constanţa trece un fluviu subteran prin acviferul Jurasic-superior barremian,[9] care curge cu o viteză foarte mică[10] din direcţia sud-vest spre nord-est şi al cărui debit este comparabil cu al Dunării,[11][12] fiind cel mai important zăcământ de apă potabilă din România.[necesită citare] Toată apa potabilă furnizată populaţiei Constanţei este extrasă prin câteva zeci de puţuri din acest fluviu subteran şi numai consumul industrial se face din sursa de suprafaţă „Galeşu” aflată pe Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari [13]. Din acest motiv municipiul nu s-a aflat niciodată în situaţia de a restricţiona consumul de apă potabilă, chiar şi în vârf de sezon turistic, pe caniculă sau secetă prelungite. De asemenea, Constanţa este singurul municipiu din România şi printre puţinele oraşe din lume care tratează apa potabilă destinată populaţiei prin raze ultraviolete în locul clorului.[14]

[modifică]Climă

Clima municipiului Constanţa evoluează pe fondul general al climei temperate continentale, prezentând anumite particularităţi legate de poziţia geografică şi de componentele fizico-geografice ale teritoriului. Existenţa Mării Negre şi, la nivel mai mic, a Dunării, cu o permanentă evaporare a apei, asigură umiditatea aerului şi totodată provoacă reglarea încălzirii acestuia. Temperaturile medii anuale se înscriu cu valori superioare mediei pe România + 11,2ºC. Temperatura minimă înregistrată în Constanţa a fost -25 °C la data de 10 februarie 1929, iar cea maximă +38,5 °C la data de 10 august 1927. Vânturile sunt determinate de circulaţia generală atmosferică. Brizele de zi şi de noapte sunt caracteristice întregului judeţ Constanţa.

[modifică]Istorie

[modifică]Antichitate

Mozaic roman găsit în urma cercetărilor arheologice în centrul istoric al oraşului.
Reconstituire a aspectului oraşului Tomis în sec. III î.e.n. în zona str. Arhiepiscopiei : portul, atunci în zona din sudul Cazinoului, este acum submers. Clima era mai caldă ca astăzi.
Farul Genovez al cărui soclu a fost construit în jurul anului 1300.
Monumentul dedicat soldaţilor români care au luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial, situat în cimitirul central.
Constanţa a fost fondată în urma colonizării greceşti a bazinului Mării Negre (greacă Pontos Euxeinos) de către colonişti milezieni în secolele VII-V î.Hr., sub numele de Tomis. Acest nume este probabil derivat din cuvântul grecesc τομή (tomí) însemnând tăietură,despicătură. Conform legendei, Iason şi argonauţii săi ar fi poposit aici după ce furaseră în Caucaz să fure „Lâna de Aur”. Urmăriţi de flota regelui ColhideiAietes, l-ar fi tăiat în bucăţi pe fiul acestuia, până atunci ţinut ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege să caute şi să adune resturile în vederea ceremoniei funerare, dând astfel argonauţilor timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor[15]. Însă arheologii consideră mai plauzibil ca tăietura (din linia ţărmului) să fi desemnat mai degrabă portul antic, astăzi submers, în faţa Cazinoului. O altă posibilă origine a numelui ar fi Tomiris, regina masageţilor, un trib scit ce trăia între Marea Neagră şi Marea Caspică (Herodot).
Milezienii au găsit pe aceste locuri o aşezare getică, noul oraş ajungând la nivelul unui polis de-abia în secolul IV-III î.Hr.. Portul folosit degreci pentru comerţul cu locuitorii acestor regiuni (dacisciţi şi celţi) a permis dezvoltarea unui centru urbanistic. Tomis a devenit o parte aImperiului Roman în anul 46, fiind redenumit ConstantianaPublius Ovidius Naso, poetul roman, şi-a găsit exilul între anii 8-17. Şi-a petrecut în Constantiana ultimii opt ani din viaţă.
Oraşul a rezistat vremurilor tulburi din secolele III şi IV, frământate de numeroase invazii goticescitice şi hunice, devenind reşedinţa provinciei Sciţia Mică (latină Scithia Minorgreacă Μικρά Σκυθία / Mikrá Skithía). După împărţirea Imperiului Roman, Constanţa împreună cu întreaga Sciţie Mică a revenit Imperiului de Răsărit şi a rămas parte a acestui stat până în secolul VII, când a fost pierdută din cauza migraţiilor slavilor şi bulgarilor.

[modifică]Evul Mediu şi Era Modernă

În timpul Evului Mediu, Constanţa a fost una dintre pieţele comerţului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii şi armatorii genovezi erau stabiliţi în peninsulă. Până în zilele noastre a rămas din acele timpuri o temelie pe care a fost clădit farul zis Genovez. În secolul XV,Dobrogea împreună cu Constanţa au fost cucerite de armata Imperiului Otoman. Importanţa localităţii a scăzut, fiindcă turcii rupseseră relaţiile comerciale cu italienii.
În 1865, când flota anglo-franceză pornită spre Crimea împotriva Rusiei, poposeşte aici pentru a lua apă şi merinde (carne de oaie), Constanţa se întinde numai pe peninsulă, la sud-est de actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această limită erau stâne, mori, păşuni şi vii. În oraş locuiau pescari greci, lipoveni şi turci, negustori şi meşteşugari greci, români, turci, armeni, evrei şi maltezi, oieri români şi tătari, grădinari români, bulgari şi găgăuzi. Dominaţia turcă a luat sfârşit după Războiul de Independenţă al României, când, prin decizia Congresului de la Berlin de la 1878, Dobrogea a devenit o parte a statului român. După 1878, populaţia românească a sporit semnificativ odată cu sosirea armatei, administraţiei, învăţământului şi marinei române[16].
În perioada 1873-1883 s-au adăugat populaţiei constănţene colonişti de origine germană, cunoscuţi ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutaţi cu forţa în Germania nazistă, sub lozinca Heim ins Reich (Acasă în Reich).

[modifică]Regatul României

După ce Dobrogea a devenit o parte a României, a început o perioadă de dezvoltare urbanistică a Constanţei, legată de românizareasubsecventă a regiunii (unde până atunci, Românii, „Dicieni” dobrogeni, „Măcineni” moldoveni sau „Mocani” ardeleni, fuseseră minoritari faţă de Turci şi Tătari). Oraşul, numit de către regele Carol I „plămânul României”[17], a devenit portul principal al ţării după ce Anghel Saligny a construit Podul de la Cernavodă (1895). Atunci s-au pus bazele Serviciului Maritim Român. S-a deschis o linie maritimă spreIstanbul, apoi prelungită spre Alexandria şi numită „linia orientală”. Portul a fost modernizat şi dezvoltat conform planului de reconstruire între 1895 şi 1909. S-au construit drumuri şi căi ferate adiţionale care leagă Constanţa de capitală şi restul ţării. Aceasta a fost o perioadă de prosperitate a Serviciului Maritim Român, ale cărui vase au navigat, nu numai pe „linia orientală” ci şi pe „linia occidentală” (spreMarsilia şi Rotterdam) şi pe „linia de arhipelag” (spre Pireu şi Salonic).
Oraşul a suferit mult în cursul Primului Război Mondial (1914-1918). Multe clădiri de valoare istorică mare au fost distruse de către forţelegermane şi bulgare. Aceste evenimente au pus capăt celei mai rapide perioade de dezvoltare din întreaga istorie a Constanţei. Totuşi, după război, oraşul şi-a păstrat rolul. În perioada interbelică 70% din traficul maritim românesc s-a concentrat în portul constănţean. Atunci s-a construit şantierul naval care a fost până la cel de-Al Doilea Război Mondial cea mai puternică întreprindere a regiunii.
România a intrat în cel de-Al Doilea Război Mondial aliată cu Puterile Axei. Astfel, portul constănţean a primit importanţă din punct de vedere strategic, bombardat de sovietici. La 23 august 1944, România a trecut de partea Aliaţilor. Totuşi, Constanţa a fost prădată deArmata Roşie când forţele sovietice au invadat ţara. Uniunea Sovietică a confiscat flota românească aproape în întregime şi a supus portul intereselor sovietice.

[modifică]După al Doilea Război Mondial

Sub regimul comunist Constanţa şi-a menţinut statutul său de cel mai important port românesc, acesta dezvoltându-se şi atribuindu-i-se importanţa necesară. Între timp s-a dezvoltat şi oraşul propriu-zis, în special între 1960-1975, datorită industrializării rapide de tip sovietic. S-a mărit şantierul naval, s-a dezvoltat flota comercială şi s-au construit multe uzine. De asemenea, s-a remarcat potenţialul Constanţei ca centru turistic şi s-a început construirea infrastructurii necesare în oraşul propriu-zis şi în Mamaia.
În timpul revoluţiei anticomuniste române în Constanţa s-au înregistrat 32 morţi şi 116 răniţi. Municipiul a fost, împreună cu Cluj-Napoca, unul dintre centre secundare ale revoluţiei, fiind depăşit în numărul victimelor doar de TimişoaraBraşovSibiu şi Bucureşti.
Acum Constanţa rămâne cel mai important oraş portuar de pe coasta română a Mării Negre. Importanţa funcţiei turistice a municipiului este de asemenea în creştere.

[modifică]Administrare şi politică

Primarul municipiului este ziaristul-inginer Radu Ştefan Mazăre (din anul 2000, reales în 2004 şi 2008). Cei doi viceprimari, Gabriel Stan şi Decebal Făgădau sunt membri PSD. Consiliul local al municipiului Constanţa este compus din 27 de consilieri, împărţiţi astfel:[18]
   PartidLocuriComponenţa Consiliului
 Partidul Social Democrat19                   
 Partidul Democrat-Liberal5                  
 Partidul Naţional Liberal3                  
Sediul central al primăriei constănţene se află pe Bulevardul Tomis, numărul 51[19]. Totuşi, câteva instituţii municipale au sediile în alte părţi ale oraşului[19].
Primarii postdecembrişti ai Constanţei au fost Gheorghe TrandafirTudor BaltăCorneliu NeagoeGheorghe Mihăieş şi Radu Mazăre.
Constanţa nu este împărţită din punct de vedere administrativ în niciun fel, unicul municipiu al României care are în componenţă subdiviziuni fiind Bucureştiul[20]. Cartierele tradiţionale sunt însă în uz, fiind folosite pentru a delimita colegiile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat[21].

[modifică]Zonă metropolitană

Municipiu, oraşe şi comune ale judeţului Constanţa incluse în cadrul zonei metropolitane Constanţa.
Zona metropolitană Constanţa, a fost constituită la începutul anului 2007. Este compusă din 14 localităţi — municipiul Constanţa, cinci alte oraşe şi opt comune[5]. Concentrează marea parte a locuitorilor judeţului Constanţa (446.595)[3].

[modifică]Judeţ

Constanţa este reşedinţa judeţului cu acelaşi nume. Judeţul Constanţa este judeţul cel mai urbanizat din România. Populaţia care locuieşte în oraşe numără 539.902 de locuitori, aceştia trăind în trei municipii (Constanţa, Medgidia şi Mangalia) şi nouă oraşe (BăneasaCernavodăEforie,HârşovaMurfatlarNăvodariNegru VodăOvidiu şi Techirghiol). În afară de zonele urbane, este compus şi din 58 de comune. Are o populaţie de 756.053 locuitori şi suprafaţă de 7.071,29 km², se află pe locul 5 după populaţie şi pe locul 7 după suprafaţă între judeţele ţării. Se învecinează cuBulgariajudeţul Călăraşijudeţul Ialomiţajudeţul Brăilajudeţul Tulcea şi Marea Neagră.
Judeţul Constanţa se află împreună cu judeţul Timiş pe primul loc între judeţe în ceea ce priveşte contribuţia la PIB-ul României, respectiv 17,4 miliarde lei fiecare.

[modifică]Demografie

Conform recensământului din 2002, municipiul avea 310.471 de locuitori[1]. În anul 2009, Constanţa era cel de-al cincilea oraş al României după numărul de locuitori, având 302.040 de locuitori, fiind depăşit de către BucureştiIaşiTimişoara şi Cluj-Napoca[22]. Datele legate de populaţia Timişoarei, Cluj-Napocăi, Iaşului şi Constanţei de asemenea se schimbă, astfel, este imposibil de precizat care municipiu deţine în realitate locul 2 după numărul locuitorilor până la recensământul din 2011. Vara, populaţia creşte vertiginos odată cu numărul turiştilor. Astăzi, procentul Românilor (din care aproximativ 10% sunt Aromâni) se ridică la 92,2% dintre Constănţeni.
Structura etnică a Constanţei între 1853 şi 2002
Etnie1853[23]1895[24]1913[25]2002[26]
Toţi5.20410.41927.201310.471
români279 (5,4%)2.519 (24,1%)15.663 (57,6%)286.332 (92,2%)
tătari1.853 (35,6%)2.202 (21,1%)277 (1%)8.724 (2,8%)
turci104 (2,0%)2.451 (9%)9.018 (2,9%)
greci1.542 (29,6%)2.460 (23,6%)3.170 (11,6%)546 (0,17%)
bulgari342 (6,5%)1.060 (10,1%)940 (3,4%)48 (0,01%)
evrei344 (6,6%)855 (8,2%)1.266 (4,6%)44 (0,01%)
romi127 (2,4%)datele nedisponibile2.962 (0,95%)
Evoluţia populaţiei la recensăminte: 

[modifică]Economie

Şantierul naval din Constanţa.
Constanţa este un centru industrial, comercial şi turistic de importanţă naţională[27]. În prima jumătate a anului 2008 în Constanţa şi localităţile vecine au fost înfiinţate 3.144 de firme noi, plasând judeţul pe poziţia a treia la nivel naţional, după municipiul Bucureşti cu 12.845 de unităţi şi judeţul Cluj cu 4.091 de întreprinderi[28]. Aici se află cel mai mare port al României şi cel de-al patrulea al Europei[7], în cadrul căruia funcţionează şantierul naval, unul dintre cele mai mari după numărul vaselor construite şi reparate[29].
Turismul devine o ramură de activitate economică importantă. Deşi Constanţa a fost deja promovată ca fiind o staţiune balneară de către regele Carol I, dezvoltarea industriei navale a avut drept efect micşorarea plajelor[30]. Totuşi, datorită plasării în apropierea localităţilor turistice, mulţi oameni descoperă şi vizitează monumentele din oraş. De asemenea, Constanţa este un centru al comerţului şi educaţiei, acestea fiind de altfel aspecte importante ale economiei locale.

[modifică]Cultură

Clădirea Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie cu statuia lui Ovidiu.
Constanţa, fiind unul dintre cele mai mari oraşe ale României, este şi un focar cultural de importanţă naţională. Aici funcţionează Teatrul Naţional, înfiinţat în 2004 din unificarea teatrelor „Ovidius” şi „Fantasio”[31]. Aici funcţionează şi Teatrul de Operă şi Balet Oleg Danovski, înfiinţat în 2004[32]. Constanţa este cunoscută şi datorită muzeelor sale numeroase: Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii, compus din şase secţiuni: delfinariu, planetariu, observator astronomic, microrezervaţie şi expoziţie de păsări exotice şi decor, AcvariulMuzeul MarineiMuzeul de Artă PopularăMuzeul de Istorie Naţională şi ArheologieMuzeul MăriiMuzeul Portului Constanţa şi Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”.
În Constanţa se pot găsi exemple de stiluri arhitectonice diverse. Multe imobile decorate, ridicate în perioada 1878-1930, au cazut in paragină sau au fost demolate, dar Cazinoul, unicul exemplu al arhitecturii art nouveau din România, a fost renovat şi astăzi este considerat ca simbolul municipiului[33]. Geamia veche şi sinagoga veche se mai pot încă vedea (a doua nu mai are acoperiş), iarMoscheea nouă construită în 1910 în stilul maur se poate vizita. Edificiul roman din secolul II sau Farul zis Genovez (construit în 1860 de inginerul francez Michel Paşa, pe soclul genovez din Evul Mediu) sunt, împreună cu biserica grecească de pe Bd. Mircea cel Bătrân, cele mai vechi clădiri din oraş. Există şi diverse monumente, spre exemplu statuia lui Ovidiu şi bustul lui Mihai Eminescu situat pe faleză. Fosta primarie, astazi Muzeu de Istorie Naţională şi Arheologie, a fost deasemenea păstrată, iar clădirea Muzeului Marinei a fost recent renovată.

[modifică]Transporturi

Autobuz cu etaj descoperit (Open Top Double Decker) în Constanţa City Tour
Unul dintre autobuzele roz din Constanţa, care circulă pe linia 44, pe Bulevardul Marinarilor
Municipiul Constanţa este singurul oraş din România deservit de toate căile moderne de transport, respectiv rutier, feroviar, maritim, fluvial si aerian.

[modifică]Transporturi rutiere

Transporturile rutiere beneficiază de o reţea de străzi si bulevarde foarte bine pusă la punct şi de curând asfaltate integral. Bulevardele lungi şi late cu câte 4, 6 sau 8 benzi fac posibil accesul rapid din oricare intrare spre centrul oraşului, chiar dacă numărul maşinilor a crescut vertiginos de la an la an, Constanţa fiind şi din acest punct de vedere pe locul doi după Bucureşti în privinţa numărului de maşini noi înmatriculate [34] în primele 8 luni din anul 2007. Şi în anul 2008 Constanţa s-a menţinut pe locul doi la numărul total de maşini înmatriculate, conform statisticii APIA pe luna octombrie 2008[35]. Ca în toată România, în faţa creşterii dramatice a numărului autovehiculelor din interiorul oraşului, administraţia locală a hotărât să adapteze oraşul circulaţiei automobile, conform cerinţelor majorităţii alegătorilor, şi nu să limiteze circulaţia automobilelor, cum ar fi dorit Ministerul Mediului (conform directivelor europene) şi asociaţiile de pietoni care apreciază că această politică va atrage şi mai multă circulaţie automobilă în oraş, cu pericolele şi daunele respective aduse sănătăţii şi calităţii de viaţă. Cele mai spectaculoase lucrări vor conecta cele două autostrăzi, Autostrada Soarelui, tronsonul Cernavodă - Constanţa şi Autostrada de Centură Constanţa (Ovidiu - Agigea) care vor avea un nod de intersectare la intrarea vestică a oraşului. Va începe construcţia drumului express de nord care va lega Constanţa de Delta Dunării, acesta adăugându-se celorlalte două drumuri express existente, E60 Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa şi E87 Constanţa - Mangalia. O parte din faleză va deveni deasemenea un drum express.

[modifică]Transportul în comun

Principala companie este Regia Autonomă de Transport Constanţa (RATC). Reţeaua de transport a RATC este formata din linii deautobuz şi două linii de troleibuz. În plus, pe lângă RATC, există si firme de microbuze (maxi-taxi) private, cea mai importantă dintre ele fiind Grup Media Sud. Politica de transport în comun a oraşului Constanţa dând prioritate circulaţiei automobile, administraţia constanţeană a desfiinţat aproape în totalitate reţeaua sa de transport electric, pe motiv că tramvaiele introduse de comunişti în anii 80 erau vechi şi costisitoare. Astfel, în timp ce oraşele vest-europene, în prevederea crizei petroliere, se dotează din ce în ce mai mult cu tramvaie şi troleibuze moderne, rapide si de mare capacitate, administraţia constanţeană, în loc să le modernizeze, le-a înlocuit cu autobuze. Acestea consumă cu atât mai mult carburant şi produc cu atât mai mult dioxid de carbon cu cât au aer condiţionat în partea din faţă şi supraventilaţie în interiorul salonului. Tot în Constanţa au fost introduse în transportul în comun pe linia 41, Gara Constanţa -Mamaia, autobuze noi supraetajate descoperite.

[modifică]Transporturi feroviare

Prin intermediul magistralei 800 Constanţa are legături directe pe calea ferată cu BucureştiIaşiTulceaBuzău şi alte localităţi din ţară, prin intermediul operatorului naţional, CFR Călători şi a operatorului privat Regiotrans. În portul Constanţa Sud există un terminal ferry-boat la Marea Neagră, din păcate nefolosit. De asemenea oraşul este străbătut de o reţea complexă de cale ferată, o linie dublă în nordul oraşului spre Năvodari, rafinăria Petromidia, portul Midia şi cariera de piatră Sitorman, o linie dublă electrificată spre portul Constanţa Nord, o altă linie dublă electrificată spre portul Constanţa Sud şi linia simplă spre Mangalia şi portul Mangalia, care ar merita o medernizare, mereu amânată dat fiind că majoritatea traficului se efectuează acum pe şosea. La sfârşitul lunii iulie 2009 va fi finalizată noua eurogară feroviară, amplasată pe locul Gării CFR Constanţa[36]. Eurogara Constanţa va fi o clădire ridicată pe 3 nivele, care va avea aspectul unei galerii comerciale (engleză mall), având în componenţă magazine, săli de cinema tip Multiplex, restaurante, cafenele şi ceainării[37]. Municipiul Constanţa mai este deservit de o mică gară de călători, Palas Constanţa, situată în vestul oraşului, precum şi de o gară de mărfuri, Constanţa Mărfuri. Pitorescul tren turistic cu aburi Centru-Mamaia, care a funcţionat în prima parte a secolului XX, a fost desfiinţat şi proiectul de relansare din anii 1990, abandonat. În anul 2010 se continuă lucările de modernizare a căii ferate Bucureşti–Constanţa, pentru a permite circulaţia trenurilor cu viteza de 160 km/h, scurtând durata călătoriei între cele două oraşe la mai puţin de două ore; câtă vreme aceste lucrări nu vor fi terminate, călătoria durează în jur de patru ore, chiar dacă, pe câteva tronsoane, trenurile pot atinge viteza maximă de 140 km/h[38].

[modifică]Transporturi maritime

Transportul maritim dispune de porturile Constanţa Nord şi Constanţa Sud, acestea împreună cu portul Constanţa Sud-Fluvial formând marele Port Constanţa, cel mai mare port de la Marea Neagră şi al patrulea din Europa ca mărime. Faţă de traficul existent azi (2010) acest ansamblu este supradimensionat, şi din acest motiv nu există investiţii pentru a echipa funcţional toate danele, în număr de 156 ; doar o treime dintre ele sunt imediat funcţionale şi deaceea se pot observa în larg nave ancorate în aşteptarea accesului la danale echipate corespunzător încărcăturii lor. Portul Constanţa, situat în est-sud-estul oraşului, se întinde pe o lungime de aproape 30 km şi acoperă o suprafaţă totală de 3.926 ha, din care 1.313 ha uscat şi 2.613 ha apă; are adâncimi cuprinse între 7 şi 19 metri. Cele două diguri de larg, digul de nord şi digul de sud, care fac din Portul Constanţa un port sigur pentru navigaţie, au împreună 14 km lungime. Portul Constanţa are legături cu toate porturile importante din lume, ultima linie maritimă înfiinţată fiind Shanghai- Constanţa. Ca oraş-port maritimo-fluvial, Constanţa are o particularitate care se regăseşte în alte porturi, ruse, ucrainene sau bulgăreşti :navigaţia de turism şi de pescuit individual (dezvoltată înainte de război, şi astăzi foarte răspândită în restul Europei), este aproape inexistentă. Această situaţie este o moştenire ale "epocii de aur" în decursul căreia marea era o zona-frontieră strict rezervată navigaţiei militare sau comerciale, astfel că atât în mentalitatea populaţiei constănţene, cât şi în cea a factorilor de conducere, prezenţa pe mare a unei mulţimi de ambarcaţii turistice, şi crearea porturilor de turism şi a organismelor de supraveghere necesare, apar ca o utopie, deşi înTurcia, şi în toate ţările europene cu litoral, este un sector economic înfloritor, cerinţa internaţională de locuri la cheu depăşind cu mult oferta, cu termeni de aşteptare depăşind zece ani[39].

[modifică]Transporturi fluviale

Transportul fluvial are punctul de plecare din portul Constanţa Sud-Fluvial, pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, mai departe pe fluviul Dunărea, punctul terminus fiind portul Rotterdam. Zilnic, mai mult de 200 nave fluviale se află în port pentru operaţiuni de încărcare sau descărcare mărfuri sau în aşteptare pentru a fi operate. Facilităţile oferite de Portul Constanţa Sud-Fluvial, permit acostarea oricărui tip de navă fluvială.

[modifică]Transporturi aeriene

Transportul aerian este reprezentat prin Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu şi Aerodromul Tuzla. Aeroportul a fost construit din motive de securitate şi zgomot în afara oraşului, aflându-se pe teritoriul Zonei Metropolitane ConstanţaAeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu posedă o pistă în lungime de 3,5 km în totalitate betonată [40] şi o instalaţie de balizaj care permite aterizarea în orice condiţii meteo [41]. Pe acest aeroport operează în premieră în România, începând din aprilie 2008, compania low-cost Ryanair.[42] Aerodromul Tuzla este situat la jumătatea distanţei între Constanţa şi Mangalia, aflându-se de asemenea pe teritoriul Zonei Metropolitane Constanţa. Pe acest aerodrom este amenajat şi un helipunct pentru aterizarea elicopterelor. Dispunând de balizaje luminoase, atât pe aerodrom cât şi pe helipunct se pot efectua şi zboruri de noapte.

[modifică]Cartiere ale Constanţei

[modifică]Educaţie

Peste 500 de unităţi şcolare funcţionează în Constanţa[43]. Există instituţii de învăţământ bilingv, unde elevii învaţă şi folosesc limba română şi o limbă străină[43]. Şcolile oferă şi clase şi grupuri de studiu pentru minorităţile naţionale, cu învăţământ în limba maternă, respectiv rusă şi turcă[43].
Opt unităţi sunt de nivelul învăţământului superior[43], cele mai importante fiind Universitatea „Ovidius”Academia Navală „Mircea cel Bătrân” şi Institutul de Marină Civilă.

[modifică]Relaţii externe

Constanţa are relaţii cu 22 de oraşe înfrăţite şi partenere, amplasate în întreaga lume[44]. Adiţional, patru ţări deţin acolo consulate generale, iar opt consulate onorifice.

[modifică]Oraşe înfrăţite

[modifică]Consulate

[modifică]Personalităţi


[modifică]Galerie de imagini