Guvernul Boc bate recordul la ilegalităţi fiscale - Stirile pe blog

Stirile pe blog

Vorbe.Fapte

Breaking

Home Top Ad

Responsive Ads Here

Post Top Ad

Responsive Ads Here

vineri, 27 august 2010

Guvernul Boc bate recordul la ilegalităţi fiscale


Noul Cod Fiscal şi normele de aplicare ale acestuia trimit Executivul, dar şi pe contribuabili, în afara legii


Foto


Birocraţie suplimentară şi dureri de cap plătitorilor şi beneficiarilor de venituri profesionale. Acestea sunt principalele efecte ale Ordonanţei de Urgenţă 58/2010 de modificare a Codului Fiscal şi ale normelor metodologice, care pretind că o explicitează şi care, în realitate, o contrazic. Însă nu doar conţinutul, ci şi procedura de adoptare a celor două acte normative este ilegală.
Deşi susţine că se bate cu economia ilegală, primul campion la ilegalităţi este Guvernul României. Astfel, pe 28 iunie, în Monitorul Oficial a fost publicată OUG 58/2010, alături de o altă OUG de modificare a Co-dului Fiscal, cea privind combaterea evaziunii fiscale, adoptată în aceeaşi şedinţă de guvern. Cele două ordonanţe intrau în vigoare imediat, de la 1 iulie 2010. Şi asta în pofida prevederilor articolului IV din Codul Fiscal (CF) care precizează că „prezentul cod se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia. Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege”. Dar cum nu e prima dată când se modifică legis-laţia fiscală în timpul anului (deşi e drept că două OUG de modificare a CF în aceeaşi şedinţă nu mai fuseseră adoptate până acum), guvernul Boc poate beneficia de circumstanţe atenuante. Pentru ce nu poate fi iertat, mai ales din cauza haosului creat în mediul de afaceri, este depăşirea termenului de adoptare a normelor metodologice. În pofida termenului de 30 de zile de adoptare a acestora şi a faptului că modificările la Codul Fiscal intraseră în vigoare pe 1 iulie, normele au fost adoptate în Guvern abia pe 2 august şi publicate în Monitorul Oficial pe 4 august. Guvernul a încălcat, la numai o lună de la adoptare, prevederile propriei sale Ordonanţe de Urgenţă nr. 58/2010 de modificare a Codului Fiscal, care prevedea că în termen de 30 de zile de la data publicării ordonanţei se vor elabora de către Ministerul Fi-nanţelor Publice (MFP) normele me-todologice de aplicare, care vor fi a-probate prin hotărâre de guvern. Ce pretenţii să mai aibă Executivul de la contribuabili, dacă singur şi-a încălcat ordonanţa de urgenţă? De asemenea, Legea nr. 24/2000 privind nor-mele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede, la articolul 53, alineatul 1.1, că, „în cazul în care, pentru punerea în aplicare a unui act normativ, sunt prevăzute norme de aplicare, în cuprinsul acestuia se va stabili terme­nul de elaborare a acestora şi data intrării lor în vigoare, care să nu depă-şească, de regulă, 30 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ”. În plus, Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în ad-ministraţia publică prevede că anunţul referitor la elaborarea unui pro-iect de act normativ trebuie adus la cunoştinţa publicului cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare şi adoptare de către autorităţile publice, şi nu cu 3 zile cum a făcut Executivul cu normele.

Curat ilegal, coane Emile!
Dar de ce a întârziat Guvernul adoptarea normelor? Pentru că textul avea doi iniţiatori, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Muncii, care aveau fiecare scopurile lor. Astfel, un minister urmărea perceperea de contribuţii de asigurări sociale de la toată suflarea României, celălalt minister, cu FMI-ul pe cap, urmărea încasarea cât mai degrabă a acestora. Astfel, OUG 58/2010 prevede că „orice venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, se impozitează cu cota de impozit pe venit. Asupra veniturilor prevăzute la alineatul precedent se datorează contribuţiile individuale de asigurări sociale, asigurări sociale de sănătate şi asigurări de şomaj. Baza de calcul la care se aplică aceste contribuţii este limitată la 5 salarii medii brute pe economie la nivelul salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale. Obligaţia declarării, calculului, reţinerii şi plăţii contribuţiilor revine plătitorului de venit, în conformitate cu prevederile legale în vigoare”. La prima vedere totul era clar: pentru veniturile aferente lunii iulie, plătitorii de venituri ar fi trebuit să reţină la sursă contribuţiile sociale nou-introduse. Numai până la plafonul de 5 salarii medii brute pe economie. Aici însă apar necunoscutele: plafon anual, cum susţinea ministrul finanţelor, Sebastian Vlădescu, sau lunar, cum anunţa ministrul muncii, Mihai Şeitan? Şi dacă există plafon, iar o persoană fizică realiza venituri profesionale de la mai mulţi plătitori, cum ştiau aceştia când a depăşit persoana plafonul, ca să nu-i mai reţină contribuţii? Sau care plătitori îi reţineau şi care nu? Guvernul s-a văzut pus în faţa unei probleme imposibil de rezolvat: plafonul şi reţinerea la sursă se băteau cap în cap. Nu puteai avea şi plafon, fie el anual sau lunar, şi reţinere la sursă. Aşa că pe 28 iulie a decis amânarea adoptării normelor, sperând ca în 4 zile cineva să vină cu o soluţie miraculoasă. Numai că aceasta n-a fost găsită şi s-a trecut în ilegalitate. Astfel, deşi OUG este categorică, obligaţia declarării, calculului, plăţii şi reţinerii contribuţiilor aparţine plătitorului de venit, normele nu numai că nu explică, ci contrazic textul ordonanţei: declararea, calculul, reţinerea şi plata contribuţiilor revin beneficiarului, şi nu plătitorului. Articolul 7 al Anexei 2 la proiectul de HG precizează că „persoanele prevăzute la art. 5 alin. 1 (persoanele fizice care realizează venituri de natură profesională - n.r.) au obligaţia de a depune câte o declaraţie privind asigurarea în sistemul public de pensii, în sistemul asigurărilor pentru şomaj, respectiv de a încheia contracte de asigurare în sistemul de asigurări sociale de sănătate” până la data de 25 a lunii, pentru luna anterioară în care s-au realizat venituri de natură profesională, la casa teritorială de pensii şi la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă judeţeană. Tot beneficiarul, şi nu plătitorul, are obligaţia de a actualiza decla-raţiile de asigurare în termen de 5 zile lucrătoare de la data modificării cuantumului veniturilor de natură profesională, prin depunerea unei noi declaraţii. Totodată, se precizează în proiectul de HG, „termenele de declarare constituie şi termene de plată a contribuţiilor individuale”. Curat ilegal, coane Emile!




Disponibilizăm să avem de unde angaja
Să nu uităm însă că guvernul Boc nu se luptă numai cu evaziunea şi ilegalităţile fiscale, ci şi cu birocraţia. Acesta este motivul pentru care probabil a decis ca fiecare dintre cei 650.000 de PFA şi beneficiari de drepturi de autor să facă două drumuri lunar, la Casa de Pensii şi la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pentru a-şi depune declaraţiile. Pentru că trebuie să se ducă şi dacă realizează venit în luna respectivă, să rectifice declaraţia, dacă a câştigat cu un leu mai mult sau mai puţin decât luna trecută, cât şi dacă nu a realizat, pentru a înştiinţa birocraţii de acest lucru. De câţi birocraţi suplimentari va fi nevoie la respectivele instituţii pentru a primi, verifica şi procesa lună de lună aceste declaraţii? Se trimit şi prin poştă sau electronic? Probabil că nu, altfel normele ar fi precizat acest lucru. Astfel, revin cozile de pe vremea comunismului, doar că ele nu vor fi pentru tacâmuri, ci pentru plata unor contribuţii care nu aduc niciun beneficiu. Şi asta pentru că, potrivit normelor, „stagiul de cotizare realizat de persoanele care realizează venituri profesio­nale în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se stabileşte prin aplicarea asupra perioadei de cotizare a raportului dintre cota de contribuţie individuală de asigurări sociale şi cota de contribuţie de asigurări so­ciale aprobată pentru locurile de muncă în condiţii normale”, adică 1/3. Rezultă că stagiul de cotizare a unei astfel de persoane va fi de trei-patru luni anual, şi nu de 12. Pentru a ieşi cu sta­giul complet la pensie rezultă că această persoană va trebui să muncească 110-120 de ani.

Plafon la dispoziţia organului
Ingenioasă este şi soluţia adoptată pentru a rezolva conflictul dintre cei doi miniştri, Vlădescu şi Şeitan. Pentru a-i împăca pe amândoi, autorii normelor au stabilit un plafon anual, pentru cei care realizează venituri profesionale ocazional, şi unul lunar pentru cei care realizează „periodic - lunar, trimestrial şi semestrial” - astfel de venituri. Şi niciun plafon, deci nicio obligativitate de plată a contribuţiilor pentru veniturile profesionale pentru cei care sunt angajaţi cu carte de muncă şi mai obţin şi ocazional astfel de venituri. Cum se va face însă diferenţa? Să presupunem că o persoană comandă unui sculptor o operă de artă. Pentru a-şi cumpăra materialele necesare producerii operei, dar şi pentru a avea cu ce trăi până la data predării, acesta va solicita plăţi anti­cipate. Sunt acestea venituri ocazionale sau periodice? Pentru că plata în avans a întregii opere este exclusă întrucât legea drepturilor de autor prevede că, în cazul în care se renunţă din varii motive la comandă, plăţile anticipate nu se restituie.

Disponibilizăm să avem de unde angaja
Să nu uităm însă că guvernul Boc nu se luptă numai cu evaziunea şi ilegalităţile fiscale, ci şi cu birocraţia. Acesta este motivul pentru care probabil a decis ca fiecare dintre cei 650.000 de PFA şi beneficiari de drepturi de autor să facă două drumuri lunar, la Casa de Pensii şi la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pentru a-şi depune declaraţiile. Pentru că trebuie să se ducă şi dacă realizează venit în luna respectivă, să rectifice declaraţia, dacă a câştigat cu un leu mai mult sau mai puţin decât luna trecută, cât şi dacă nu a realizat, pentru a înştiinţa birocraţii de acest lucru. De câţi birocraţi suplimentari va fi nevoie la respectivele instituţii pentru a primi, verifica şi procesa lună de lună aceste declaraţii? Se trimit şi prin poştă sau electronic? Probabil că nu, altfel normele ar fi precizat acest lucru. Astfel, revin cozile de pe vremea comunismului, doar că ele nu vor fi pentru tacâmuri, ci pentru plata unor contribuţii care nu aduc niciun beneficiu. Şi asta pentru că, potrivit normelor, „stagiul de cotizare realizat de persoanele care realizează venituri profesio­nale în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se stabileşte prin aplicarea asupra perioadei de cotizare a raportului dintre cota de contribuţie individuală de asigurări sociale şi cota de contribuţie de asigurări so­ciale aprobată pentru locurile de muncă în condiţii normale”, adică 1/3. Rezultă că stagiul de cotizare a unei astfel de persoane va fi de trei-patru luni anual, şi nu de 12. Pentru a ieşi cu sta­giul complet la pensie rezultă că această persoană va trebui să muncească 110-120 de ani.

Plafon la dispoziţia organului
Ingenioasă este şi soluţia adoptată pentru a rezolva conflictul dintre cei doi miniştri, Vlădescu şi Şeitan. Pentru a-i împăca pe amândoi, autorii normelor au stabilit un plafon anual, pentru cei care realizează venituri profesionale ocazional, şi unul lunar pentru cei care realizează „periodic - lunar, trimestrial şi semestrial” - astfel de venituri. Şi niciun plafon, deci nicio obligativitate de plată a contribuţiilor pentru veniturile profesionale pentru cei care sunt angajaţi cu carte de muncă şi mai obţin şi ocazional astfel de venituri. Cum se va face însă diferenţa? Să presupunem că o persoană comandă unui sculptor o operă de artă. Pentru a-şi cumpăra materialele necesare producerii operei, dar şi pentru a avea cu ce trăi până la data predării, acesta va solicita plăţi anti­cipate. Sunt acestea venituri ocazionale sau periodice? Pentru că plata în avans a întregii opere este exclusă întrucât legea drepturilor de autor prevede că, în cazul în care se renunţă din varii motive la comandă, plăţile anticipate nu se restituie.

Scutiri acordate în afara legii
O altă ilegalitate cuprinsă în redactarea normelor o reprezintă adăugarea la lege. Astfel, deşi OUG-ul prevede că orice activitate, fără excepţie, poate fi reconsiderată drept dependentă de organul fiscal, în cadrul normelor se introduc scutiri. Locul acestora era în OUG, nu în norme, care nu pot adăuga la lege. Astfel, „activităţile desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii, care generează venituri din profesii libere, precum şi drepturile de autor şi drepturile conexe definite potrivit prevederilor Legii nr. 8/ 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi reconsiderate ca activităţi dependente”. Dar dacă peste 6 luni, un an, doi se schimbă conducerea MFP şi ANAF şi practica din aceste instituţii, şi inspectorul fiscal reconsideră o activitate independentă ca una dependentă şi solicită plata contribuţiilor, atât cele datorate de angajator, cât şi de angajat, plus penalităţi şi dobânzi invocând prevederile Codului Fiscal? Normele nu pot fi invocate pentru simplul motiv că ele nu pot adăuga la lege. Şi atunci contribuabilii vor deveni buni de plată din cauza ilegalităţilor comise de guvernul Boc. Guvern care se conduce după principiul: legal nu e ce spune legea, ci ce vreau eu!

O altă ilegalitate cuprinsă în redactarea normelor o reprezintă adăugarea la lege. Astfel, deşi OUG-ul prevede că orice activitate, fără excepţie, poate fi reconsiderată drept dependentă de organul fiscal, în cadrul normelor se introduc scutiri. Locul acestora era în OUG, nu în norme, care nu pot adăuga la lege. Astfel, „activităţile desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii, care generează venituri din profesii libere, precum şi drepturile de autor şi drepturile conexe definite potrivit prevederilor Legii nr. 8/ 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi reconsiderate ca activităţi dependente”. Dar dacă peste 6 luni, un an, doi se schimbă conducerea MFP şi ANAF şi practica din aceste instituţii, şi inspectorul fiscal reconsideră o activitate independentă ca una dependentă şi solicită plata contribuţiilor, atât cele datorate de angajator, cât şi de angajat, plus penalităţi şi dobânzi invocând prevederile Codului Fiscal? Normele nu pot fi invocate pentru simplul motiv că ele nu pot adăuga la lege. Şi atunci contribuabilii vor deveni buni de plată din cauza ilegalităţilor comise de guvernul Boc. Guvern care se conduce după principiul: legal nu e ce spune legea, ci ce vreau eu!


sursa:saptamanafinanciara 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Post Bottom Ad

Responsive Ads Here

Pages